Dragoste alba,lacrimi negre-1.Inceputul sfarsitului

Hey lume,mai traiti?
De acum incolo am sa postez aici un fan-fic de al meu.Se numeste "Dragoste alba,lacrimi negre".Sper sa va placa.

1.Inceputul sfarsitului

Cred ca oricine ar putea scrie o poveste cu viata lui.
Desi am o viata monotona,ma incurc in detalii nesemnificative care ma fac ori sa zambesc ori sa plang..
Asa incepe totul..
Este tarziu..Imi indrept picioarele alene spre casa.Imi aud pasii intr-o liniste deplina.Decat micile pasari mai le aud,dand din aripi,zburand ori ciripindu-mi diferite sfaturi.Vantul adie usor miscand frunzele copacilor.Soarele patrunde printre crengile arborilor luminandu-mi chipul ingandurat.
Nu este nimeni in apropierea mea,asa ca acum imi rascolesc gandurile.De la o zi la alta imi doresc mai mult sa am puterea sa citesc gandurile oamenilor.Astazi as putea spune ca a fost o zi deosebita.
Eram la scoala.Urcam pe scari grabita caci se sunase si dintr-o data am fost impinsa de un baiat care fugea pe scari intr-o parte.
Am simtit cum ma rezemam de ceva..cineva.Am intors privirea si l-am vazut pe el.Deja simteam cum niste brate subtiri imi imbratisau abdomenul.M-a privit in ochi cu o privire grijulie,apoi mi-a dat drumul cerandu-si scuze.
Mi-as fi dorit sa stiu ce gandea in acele moment..magice.
Caci de multe ori putem fi dusi in eroare,dare eu stiam sigur ca il plac.Insa de cate ori incercam sa-I zic asta ma blocam.Intr-o zi mi-am luat curaj si i-am spus pe calculator,dar nu a raspuns in nici un fel.O perioada a fost mutat in capitala tarii.La inceput plangeam de fiecare data cand imi aduceam aminte.Nici nu vreau sa-mi aduc aminte cum a fost cand am aflat ca pleaca iar lama a luat contact cu venele mele.
Dupa un timp imi mai trecuse dar mi-era greu sa-i aud numele,sau sa-mi inchipui imaginea lui.
Pana cand..am aflat ca se va intoarce si am fost foarte incantata,dintr-o simpla dorinta care mi-o puneam in fiecare seara inainte de a ma culca: sa se intoarca de buna voie.
Si s-a intors.Mi-a fost si imi este greu sa-i vorbesc dar toata lumea zice ca nu intelege relatia dintre noi,de respect.Am observant de multe ori in timpul orelor la scoala cum se uita la mine caci si eu ii aruncam scurte priviri.Dar cand ochii nostril se intalneam,lasam capul in jos oftand greoi.
Mi-a dat multe semne ca ma place dar nu pot afirma asta pentru inca nu inteleg de ce nu mi-ar zice asta stiind ca si eu il plac.
Nu inteleg..

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu