Când s-au petrecut toate atât de rapid? 
  Acum o oră zâmbeam privind spre cer și-i mulțumeam Domnului că mi-a îndeplinim o dorință imposibilă aniversării mele. 
  Două persoane prețuiesc pe lumea asta. Două persoane mi-au ajuns cu adevărat la suflet într-un mod atât de profund, atât de discret, dar sincer. Două persoane veșnic nemuritoare în sufletul meu.
  Și mi-am dorit atât de mult să-l revăd, mi-a fost atât, atât de dor. Simțeam cum mă usucă dorul.Sufletul meu se usca. Două persoane am prețuit și acelea sunt departe de mine. Așa a fost să fie. Poate astfel, clipa revederii devine mai apreciată, mai tânjită, mai plină de poftă și ardoare.
  Și era atât de bine, Doamne, mă jur, eram fericită! L-aș fi strâns în brațe și m-am temut. Relația noastră era atât de fragilă.
  Atârnam de balustradă cu capul în jos și ne priveam cu coada ochiului chicotind. Nu mi-era frică să mă aplec. Din ce în ce mai mult. Știam că m-ar fi prins, de aș fi alunecat. A coborât și am sărit și eu după el. Dintotdeauna l-am urmat. Niciodată nu m-am împotrivit. Am avut încredere. Aveam părul încâlcit și ciufulit, iar câteva șuvițe răzlețe îmi erau lipite de buze. Îl priveam fix și respiram rapid. Îmi bătea inima atât de tare.
  Dar când adevărul s-a izbit de minciuni, totul s-a întunecat.
-Mincinosule!Totul a fost o minciună! Nu ai avut curaj să mă privești în ochi după ce am vorbit cu ea! Niciodată nu m-ai respectat. Să nu mă mai cauți niciodată, nemernicule!
-Eu sunt mincinos, mă? Tot eu? Nemernic?Deci ai grijă cum îmi vorbești, serios. De când te-am cunoscut, relația mea cu ea s-a dus în jos rău de tot. Eram atât de buni prieteni până să vii tu. Până atunci. Mi-ai distrus toată viața. Te urăsc. E numai vina ta. Te urăsc.

Păcat, eu mereu te-am iubit.

Am accesat blogul cuprinsă de melancolie și am auzit începând una dintre melodiile lui preferate. Cum se face că încă-mi simt inima legată de ce a fost cândva? De când nu am mai postat? De când a apărut el. De atunci inimii mele i s-a pus lacăt și a trebuit să țin în mine tot ce a continuat să se întâmple.
Iarna trecută nu am fost singură. Iarna trecută ne jucam prin zăpadă împreună. Mi-amintesc comportamentul de copii, copii fericiți. Ne alergam, ne îmbulgăream, ne tăvăleam, tu întodeauna grijuliu să mă lași să câștig, apoi veneai și îmi puneai gluga în cap cu frică să nu răcesc.
Vara ne plimbam pe plajă ținându-ne de mână, ne jucam cu mingea cu prietenii tăi, ne sărutam la mal și nu ne mai dădeam drumul, mă urcam în spatele tău și mă lăsai să te bag cu capul la fund.
Ah și noaptea în care ai venit la mine. Cum am adormit la pieptul tău.
La pieptul tău mă simțeam cea mai liniștită, nu mai aveam nevoie de nimic altceva. Niciodată nu m-ai judecat.

-Vrei să fiu sincer?
-Fii.
-Te-aș săruta.
-Fă-o.

"Îmi lipsesc...acele încheieturi subțiri, acele degete lungi și subțiri, atât de firave cu unghii atât de perfecte, înguste, drepte, acele mâini atât de feminine... ale ei."

-Acum mi-a furat altul mințile și nu mă mai pot concentra din cauza lui asupra nimănui.

-Cine?

-Nu-ți pasă ție.

-Poate că îmi pasă.

-Dacă e lângă mine, chiar dacă îmi lipsesc atâtea, simt că am totul. 

-E na, auzi.

-Chiar așa. Ce să-i faci? Asta e.

-Da...cine e?

-De ce? Ești gelos?

-De ce aș fi când știu că despre mine este vorba?

-Ce panaramă ești. Te iubesc.

Era deja beznă.
-Hai să te pup. 
I-am subt ușor buza inferioară, fără ca el să dea vreun semn. M-am simțit aiurea, am simțit că e momentul să plec. Am urcat la loc scările și am pus cartela în dreptul interfonului. Se deschisese ușa și i-am dat drumul mâinii pe care o strângeam plină de dorință. L-am privit și am simțit că au trecut ore până ce am reușit să întrerup contactul ochilor noștri. M-a tras de mână imediat, m-a prins de talie cu ambele mâini și m-a ridicat peste scări lipindu-mă de el. A început să mă sărute mai apăsat ca oricând, mai apăsat decât mi-aș fi putut imagina vreodată că există pasiune și dor. 

-Bine atunci o să-ți spun ce ți-am spus și în seara aceea, seară în care țineai la mine și m-ai tras aproape când am vrut să plec definitiv.Te iubesc și regret că se termină așa. Îmi vei lipsi și nu vreau să crezi că voi trece ușor peste asta. Voi suferi, dar da, după cum ai spus și tu, "nu pot ține lângă mine o persoană cu forța".
-A da? Deci gata?
-Tu m-ai gonit, eu n-aș fi plecat pentru nimic pe lume.
-Te-am întrebat ceva. Da sau nu?
-Nu mă mai pune la perete. Dacă m-ai iubi, n-ar conta răspunsul meu, ci doar al tău.

76.

-Ba da. Îmi cer scuze pentru tot...îmi pare rău că poate te-am rănit. Dar îmi pare rău. Ai grijă de tine.
-Știi?
-Ce?
-Te iubesc. Și da, m-ai făcut de multe ori să sufăr și acum o faci, dar mereu am știut că a meritat când te-am revăzut și am observat că și tu mă priveai cu dorință și patimă. Dar se pare că asta era doar în capul meu.
-Ok. E bine că tu crezi că a fost doar în capul tău. Ai grijă de tine. Atât...Îmi pare rău. Ai grijă de tine.
-Și tu de tine, îmi pare rău...
-Ok, o să îmi fie dor de tine, dar nu voi recunoaște.

-Mda, cam plâng. Dar mă rog. Să continuăm.
-Nu plânge, iubire.
-Nu, nu-mi spune asta și hai să nu vorbim despre asta. Chiar nu am putere să discut despre asta. Vreau să țin în mine.

-Politia! Mi-a furat inima.

-Pe bune că nu te înțeleg.

-Deci spune-mi limitele relatiei dintre noi.

-Ce limite?

-Limitele noastre.

-Nu există limite.

-Hai iubește-mă.

-Hai sărută-mă.

Și-l simțeam cum se apropia, respirația lui caldă se oprea în buzele mele. Și eram așa fericită.
Ca mai târziu să aflu că obiceiurile rele de mai de mult n-au dispărut. I-a plăcut să joace mai multe roluri, prestând pentru fiecare persoană în parte un ideal . Lucrurile nu se schimbă. A profitat de bunătatea mea, iar atunci când i-am zis că atât timp cât cineva ne va vedea, va vedea chiar o ceartă mi-a râs în nas și m-a întărâtat să mă cert. Bineînțeles că totul era o glumă pentru el, cine pune suflet în minciuni?

"Și poți să vezi ce simt chiar în ochii mei, 

și-o să vezi în ei iubire."

-Dar bineînțeles, tu cauți motiv de ceartă. Păi atunci cu motivul de ceartă să rămâi. Te iubesc și noapte bună.
-Și eu pe tine, noapte bună.

Cică suntem certați, mai rău ne amăgim. Cel mai tare mă deranjează că nu vrei să mă asculți. Când tu ai insistat, eu am cedat. Tu ce vrei să-mi demonstrezi mie, că ești matur? Renunți la mine pentru că mă iubești? Ți-e dor de mine, dar nu vrei nici să mă auzi sau să mă vezi? Mă faci să adorm plângând, dar îmi spui că îmi va trece rapid? Nu mă asculți pentru că tu crezi că deja m-ai înțeles? N-ai înțeles nimic! Țin atât de mult la tine încât, atunci când am auzit de decizia pripită pe care vrei s-o iei, am încercat să te fac să gândești ca mine. Bineînțeles că nu m-am descurcat, am spus lucruri care n-au nici un sens nici pentru mine și pe care le regret enorm. Dar cum să-ți mai explic eu că am nevoie de tine, când nu te pot nici atinge? Uiți mjomentele când ne îmbrățișam și sufeream unul pentru celălalt, uiți ce fericiți și lipsiți de griji eram împreună; cel puțin eu, când eram cuprinsă în brațele tale și pupată pe frunte, simțeam că nimic rău nu mă poate ajunge. Făcusem planuri pentru weekend-ul ăsta împreună, m-ai lăsat să aleg tot și ai ținut cont de părerea mea; mi-aș fi dorit măcar să se întâmple prostia asta de luni încolo. Mi-aș fi dorit să am timp să-ți explic și chiar și cu weekend-ul ăsta trecut, nu te voi lăsa. De câte ori nu m-ai întrebat tu ce te-ai face fără mine, de câte ori nu mi-ai zis să nu te las, că eu te înțeleg fără vorbe, că-mi simți iubirea. Ș-acum? Acum nu mă mai asculți pentru nimic pe lume. Așa grav ți-am greșit? Îmi pare enorm de rău și aș face orice ca să mă simt iertată pentru acele cuvinte presate. Mi-ai promis că o să ne mai plimbăm ținându-ne de mână, că n-o să mă lași nici o zi cât timp te vei afla aici și acum nu știi cum să mai te ascunzi? De ce nu mă asculți când îți spun că te iubesc, că lângă tine sunt în siguranță și că ești singurul care reușește acum să mă mențină la linia de plutire. M-ai susținut și te-am susținut de multe ori, te-am iertat pentru minciuni nevrute, iar tu nu-mi înțelegi sinceritatea? Nu așa am vrut să sune, nu asta am vrut să înțelegi de la mine. Lângă tine mi-e cel mai bine. Mă iubești și te iubesc, de ce nu mă ierți? Așa grav ți-am greșit, iubitule?

"Ţi-am oferit o minciună pe care să o poţi modela cum doreşti."

Oare de ce e nevoie uneori de o minciună pentru a întări un adevăr deja existent? Măcar aşa...despărţirea a fost mai uşoară. Nu am mai avut răgaz să te privesc îndelung şi să realizez că nu te pot lăsa să pleci. N-au mai existat îmbrăţişările lungi din care nu mă mai puteam despride, vorbele de adio şi încurajările că ne vom revedea curând. Poate a fost mai uşor aşa. Pe moment am zis că-i bine, că te-am îmbrăţişat, pupat şi ţinut de mână destul zilele astea. Dar când m-ai sunat să mai cobor măcar puţin cu tine, am realizat cât de slăbită eram şi câtă nevoie aveam de tine, de dragostea ta în care m-ai cuprins de atâtea ori. Aş fi alergat spre tine şi m-aş fi aruncat în braţele tale fără nici o teamă, dar nu am putut.

137.

"Ţi s-a întâmplat vreodată să pierzi o persoană nevinovată? Fără să te afli în conflict cu ea, fără să aibă careva vreo dorinţă de retragere? Pur şi simplu să plece, să suferiţi enorm, atât tu, cât şi persoana respectivă? -Mda....bunicul meu. -Eu nu vorbesc de moarte. -Atunci? - Spre exemplu...o prietenă ce pleacă din ţară; se mută.
-Nu.
-Mie da."

Acel moment când parcă timpul e oprit în loc, acel moment în care inima parcă vrea să-ţi evadeze din piept, când ajungi să priveşti în gol cu nişte ochi, mari, bulbucaţi, plânşi, acel moment când toată faţa ta e udă, de lacrimi, când până şi mâinile pe care ţi le treci cu disperare peste faţă nu mai sunt uscate, când îndeşi vârful degetelor în gură şi le muşti până ce nu mai simţi durerea, în speranţa de aţi înnăbuşi ţipetele disperate de durere, dor şi confuzie, acel moment când zbieri în şoaptă, când te alegi cu măşti de oxigen, pastile şi iubire.

Cele 13 femei ale unui bărbat.

O să vă spun un secret, poate că pentru mulți și pentru multe nu mai este secret. Bărbații nu iubesc tot timpul aceeași femeie. Nicidecum. Ei nu pot iubi tot timpul aceeași femeie. 

Femeile, la rândul lor, nu pot iubi tot timpul același bărbat. Pentru că așa suntem noi bărbații și așa sunt ele, femeile. Chiar dacă te-ai săturat până peste gât de diversitate și cauți bucaia aia de piept lângă care să te declari fericit. Un bărbat iubește cu gândul, cu ochii, cu mâinile, cu sufletul, cu mii de cuvinte și cu inima. Un bărbat se uită în ochii unei femei, la fusta ei, la câte cuvinte deștepte a scos pe gură, la ce mâncare știe să facă, cum se comportă când ieșiți cu prietenii și cât de mofturoasă este atunci când nu are nici un motiv să fie mofturoasă.

Nu poate, ci dacă…

Dacă îi aduce micul dejun în pat sau îi aranjează părul când bate vântul, dacă o sărută pe frunte dimineața sau o ia de mână când sunt gata să intre în restaurant, dacă îi plac clătitele făcute de ea și culoarea sutienului pe care tot el îl dezbracă, dacă îi aduce florile preferate și nu îi este rușine să se mai arate în fața ei în chiloți și papuci de casă, dacă i se întâmplă toate astea, atunci ea cu siguranță este una din femeile pe care le iubește, din cele 13 femei. Cele mai scumpe și dorite femei.

1. Femeia. O iubește pentru că știe să fie femeie și știe să îl facă să se simtă bărbat. Cel mai important bărbat din viața ei. Ei îi plac gesturile, cuvintele sincere și buzele puse încet pe ochi. Ea e unica.

2. Amanta. O iubește pentru că niciodată nu vor duce o viață monotonă. Plăcerile vor fi parte din dorințe iar dorințele se vor împlini mereu. Ea preferă băile calde și lumânările felinarelor. Ea e ca ploaia caldă de vară.

3. Mama. O iubește pentru nopțile nedormite și pentru că își va deforma corpul și sânii hrănind și având grijă de copii. Pentru că își iubește mama. Îi plac copiii, glasul și lumina lor. Ea e lumina din ochii săi.

4. Copilul. O iubește pentru copilăria din ochii ei. Pentru alinturile și clipele de fantezie. Când se strânge noaptea la pieptul său și caută protecția unui bărbat puternic. Ei îi place înghețata cu ciocolată. Ea e cea mai dulce înghețată.

5. Afacerista. O iubește pentru că nu îi place să stea doar în fața cratiței, că e independentă și știe care sunt legile lumii de azi. Dacă va vrea să ajungă cineva, va ajunge. El o va susține. Ea preferă să ia decizii și să se împartă cu decizii. Ea e doamna de fier în culori dulci.

6. Visătoarea. O iubește pentru că nu ia totul în serios, percepe viața ca o oportunitate și nu ca o regulă. Pentru că se gândește la viitor cu ochii deschiși și a mai rămas în ea chipul de prințesă iubită. Ei îi plac gândurile visătoare și visele alese. Ea e o poveste.

7. Îndrăgostita. O iubește pentru că i se oferă de fiecare dată fără remușcare, lăsând grijile și idealurile feminine dincolo de marginea patului. O iubește pentru că îl iubește. Ei îi place mirosul de parfum puternic. Ea e parfumul ce șade pe el.

8. Eleganta. O iubește pentru că îi pasă cum arată alături de el. Când sunt împreună sau când se vorbește despre ei. Când poartă o rochie de să se uite toți bărbații sau halatul prin care răzbate forma șoldului perfect. Ei îi plac rochiile frumoase care rămân în minte. Ea e o istorie.

9. Rebela. O iubește pentru că niciodată nu se repetă, pentru că mereu surprinde și în același timp ar recunoaște-o dintr-o mie. Ea adoră să nu tacă și să-și arate sânul perfect. Ea e un diamant dezgolit.

10. Prietena. O iubește pentru că nu îi este rușine să plângă pe umărul ei când vrea, știind că ea nu va lua asta ca o slăbiciune. Își vor povesti de toate, se vor susține în toate. Ea atât de mult știe să asculte. Ea e muza din colțul urehii.

11. Nebuna. O iubește pentru că știe cât de nebunatice îi sunt gândurile și cât de fanteziste îi sunt luminile din ochi. Ea e un izvor nesecat.

12. Călătoarea. O iubește pentru că ia viața ca o călătorie, și fiecare kilometru e un motiv de fericire. Ei îi plac cadourile frumoase, drumurile fără nisip și plajele după 12 noaptea. Ea e cea mai frumoasă călătorie.

13. Jumătatea. O iubește pentru că indiferent dacă va fi cu celelalte 12, va ști că ea este cea cu care să împartă un gând, o lume, o viață de om. Ea e cea mai frumoasă jumătate.

Bărbatul din el va iubi femeia din ea, va respecta doamna din ea, va dori amanta din ea, va admira mama din ea, va săruta gospodina din ea, va înțelege copila din ea, va cuprinde jucăușa din ea, va susține afacerista din ea, va încuraja visătoarea din ea și va ferici îndrăgostita din ea. Pentru că el e bărbat și ea poate fi în atât de multe și frumoase feluri!

Am stins lumina, m-am așezat în pat și am început să-mi imaginez cum ar fi fost să fi lângă mine.
Mi-amintesc nopțile din verile anterioare. Mi-aș fi dorit ca acum să fi lângă mine, să te cuprind în brațe și s-adorm cu capul pe pieptul tău.

-Ecaterina și Maria sunt cele mai bune prietene ale mele de la grădi.
-Da? Ce frumos. Și eu aveam o prietenă foarte bună, dar ea s-a mutat acum câteva luni și acum nu mai se află lângă mine.
Fetița ce strângea în brațe o păpușă se uita curioasă pe la mine prin cameră.
-Și nu se mai întoarce?
-Nu se mai întoarce. Și știi tu cât de urât e fără ea?
-Fă-ți altă prietenă.
Cuvintele acestea m-au lăsat rece.
-Păi și inima mea? Ce folos ar mai avea ea?
-Mami pune inimioare în ciorbă pe care le cumpără de la magazin. Du-ți și tu inimioara la magazin și cine va avea nevoie de ea, o va cumpăra.

Stătea lângă balustradă și privea pierdut în îndepărtarea apei. Am făcut doi pași în lateral în speranța să mă urmeze, dar în loc de asta el s-a proptit cu mâinile în balustradă și a spus: 
-Cât de frumos este orașul ăsta.
-Acesta este portul, am răspuns eu cu întârziere.
"Locul unde veneam și mă ascundeam în brațele iubirii mele, vara trecută, săptămâni la rând, până noaptea, târziu. Și tot noapte era și la un an după când am ajuns să mă ascund de el și să plâng tot aici, în brațele unui prieten."
Măcinat de liniște s-a desprins de balustradă. După ce ne-am îndepărtat de port l-am văzut coborând până aproape de apă.
-Aici, așezat vara , am spus arătând în jur, e unul dintre cele mai frumoase moduri de-ați petrece timpul cu cineva drag. Aici veneam cu prietena mea și stăteam ore sub soare. Coboram și ne așezam cu picioarele la limita apei. Cu puțin noroc, mai trecea câte o barcă și ne stropea câte un val.
-Câte amintiri frumoase ai împreună cu ea, a spus afișând un zâmbet cald în toată umezeala aceea ploioasă. Cred că aveți o prietenie deosebită.
Am încercat să schițez și eu un zâmbet, dar tot ce am reușit, a fost să-l privesc cu ochi mari.

poate atunci îmi va păsa.

Ce este mai insuportabil decât să te părăsească o persoană pentru care cândva însemnai totul? Să te părăsească o persoană care nu ar fi vrut să facă asta. Și te trezești după luni de zile că simți un parfum familial, al dracului de familial și te gândești instantaneu la amintirile pe care le aveai cu persoana care te-a părăsit fără să-ți ofere motive. Nu gândeam decât cât de groaznic e să simți parfumul cuiva care te-a lăsat în acel moment. Dar când nu-l simți? Când persoana ce te-a lăsat e nevinovată, a plecat și a luat totul după ea. Când știi că te usucă dorul, că ai face orice ca în acel moment să ai alături adevărații prieteni sau măcar o amintire încă vie, ceva de care să te poți lega. Dar nu ai nimic, nu ai nici măcar un afurisit de parfum, nu mai simți nimic din persoana ce odată te ținea aproape, te mângâia și te săruta iubitoare. Nu mai ai nimic, nici măcar mirosul nu il mai simti, te gândești la atingerile calde pe care ți le oferea, îți amintești cum te îmbrățișa cu foc înainte să plece; ea chiar nu voia să plece! Doar lacrimile au rămas aceleași. Lacrimile amare pe care le vărsam atunci, le mai vărs și acum. Nu am rămas decât cu numele tău purtat pe buze. Și ți-l spun mereu cu drag și dor și-i povestesc lumii de tine de parcă m-ar înțelege; evident că nu înțeleg. Nu simt ei prietenia pe care am avut-o noi, nici nu gândesc ei cât de bine s-a păstrat încă. Așa, mutește, o săptămână, două, tot cea mai importantă rămâi pentru mine. Habar nu are lumea, habar nu are cât de sensibil poți deveni din așa ceva. "Mda, azi mă văd cu cea mai bună prietenă, dorm la ea, mergem prin oraș, ieșim la un suc." Nici asta nu mai pot asculta. S-a smuls ceva din mine când m-ai lăsat, iar tot ce pot face este să plâng. Să încep să plâng pe stradă pentru un afurisit de miros, miros care nici măcar nu-ți aparține, dar care m-a făcut să mă gândesc la tine și la faptul că abia mai mi-amintesc cum te îmbrățișam și-mi lăsam nasul prin părul tău ce mirosea a mere și fum de țigară.

 

Mă privea insistent repetându-mi numele, îndemnându-mă să zâmbesc. 

-Cum te vei încadra? Eu nu vreau să fiu o pacoste.
-Odată ce te-am întrebat dacă ieși, înseamnă că îmi face plăcere, nu?
-Da, dar mă gândesc că ți-e greu. Nu e ca și când ar trebui să păstrezi vreo tradiție.
-Ce treadiție, mă, ce tradiție? Dacă ai planuri, zi-mi!
-N-am! "Treadiție", din prima zi, în care ne-am cunoscut, ne-am văzut în fiecare zi de-a ta aici.
-Tradiția asta să știi că mă bine-dispune.
-Mă face să zâmbesc și când nu ești lângă mine.

M-a cuprins un fior și mi s-a făcut pielea de găină. "Haide, zâmbește!". "Încetează, nu vezi că deja zâmbesc? N-am cum să nu zâmbesc! Mă gâdili! ". "Și ce rezovi dacă-mi pui mâna la ochi?" "Când nu-ți văd ochii, nu zâmbesc."

   

                 -Iubire?

                 -Da?

                 -Iubește-mă.

promisiune.

-Haide, povestește-mi cum a fost relația ta cu el.

-Nu am de gând. O faci dinadins.

-Dar nu trebuie să refuzi să-ți amintești, e o parte din trecutul tău, asta e.

-El nu e trecutul meu, el e încă prezentul meu.

-Pentru încă cât timp?  De la dragoste la ură nu e decât un singur pas.

Și iată-mă cum stăteam acum cu mâinile încă tremurânde sprijinită în marginile chiuvetei, cu apa curgând, privindu-mă în oglindă cu ochi reci.

-Mersi pentru seara asta. Sincer.

-Dar nu am făcut nimic.

-Ai dreptate, doar ai fost acolo. Dar a fost suficient.

Îmi purtam degetele peste dârele lăsate de lacrimi în fondul de ten. Cât de mult mă poate afecta? Mă distrug. Cu gândul la promisiunea făcută, promisiunea că nu mă voi mai lăsa întristată de aceste nimicuri, mi-am zâmbit sec în oglindă și am plecat.

-Viata meaa. Sincer mă bucur că ai venit. Și dacă nu sunt lângă tine acum, tot mă bucur că ești aici, aproape. Zău, e ireal cât de bine mă simt în brațele tale. Sunt pur și simplu...protejată.
-Ce ești așa drăguță tu?
-Sunt melancolică și tot odată realistă când beau.

-Nici nu știi tu cât am plâns în ultimele seri.

-Când?

-De fiecare dată când ai plâns și tu.

-Inima?

-Inima.

-Bate tare, nu?

-La mine sau la tine?

-La amândoi.

"Număr zilele-n culori."

-Să iubesc.

-Hm?

-Mi-aș dori să mă întrebe cineva "ce iubești?", iar eu să răspund "să iubesc".

180.

-Lasă, lasă, ne vom obișnui la un moment dat.

-Niciodată. Și dacă ne vom obișnui, înseamnă că nu mai există prietenia ce a fost cândva.

2014.

Draga mea,

Câte se schimbă într-un an? Cât mă schimb eu?
Persoana căreia acum un an nu-i știam nimic, a ajuns să-mi fie parte din suflet, o necesitate. Amuzant cum îmi amintesc că anul trecut pe vremea asta l-am sunat, i-am zis "la mulți ani" apoi am început să râd fericită și răspunsul mi-a fost pe măsură: " Ești beată. La mulți ani!" și am simțit o căldură-mi pe care numai noi aveam s-o recunoaștem mai târziu, după 20 de zile.
Multe au apărut pe neașteptate, nici pe aproape de ce așteptam de la noul an. Tu ai plecat, ceea ce mi-a sfâșiat sufletul și m-a supus unor șiruri neîntrerupte de schimbări. M-am schimbat. Mult. 
-Nu e vina ta, nu numai tu te-ai schimbat, mă simt străină...față de tot.
-Nu trebuie, sunt aceeași. Bine, poate că m-am schimbat, dar tot eu sunt. Uită-te în ochii mei!
Și câte persoane noi au apărut. M-aș putea apuca să-ți scriu despre toți, dar privește prezentul.
-Sincer, tu numai amăgești băieții. Ești rea, dacă nu ne-am cunoaște de atâția ani, n-am mai fi prietene acum.
Ai dreptate, numai amăgesc și chiar regret asta, dar nu sunt rea așa cum crede lumea. Chiar l-am plăcut și probabil o să fii confuză acum că auzi asta, vei spune că ai citit prea târziu, că trebuia să știi dinainte. Nu puteam lăsa lucrurile să se schimbe. Nu accept distanța și s-a simțit asta, dar pot renunța la o plăcere imatură, de a fi posesivă pentru tine. Pentru tine, oricând, la orice.
-V-am văzut cum vă priveați de Revelion și nu numai, sunteți frumoși împreună. Chiar a fost dragoste la prima vedere.
-La a doua.[...]
-Eu chiar mă bucur pentru voi, mă delectez cu fericirea voastră.
-Nu vreau să mai plec, nu pentru el, cât pentru tine.
-Nici eu nu vreau, dar vei pleca.
Iar numărătoarea va începe din nou.

Cu dragoste.

- Îți sună telefonul.

- L-am auzit.

- Și nu vrei să răspunzi?

- Aș vrea. Dar băiatul ăsta a făcut o prostioară și acum sunt supărată pe el. Înțelegi, micuțo?

13.

Mă usucă dorul, simt cum mă sting pe zi ce trece și nu-ți mai pot îndura lipsa. Mă gândesc la tine în orice moment de slăbiciune, mă gândesc ce bine ar fi fost să fii lângă mine și să mă mângâi și brusc devin și mai tristă. Nici o secundă nu-mi iau gândul, încep să-mi dau toate gândurile cu fundul în sus, caut amintiri frumoase alături de tine și-n ciuda faptului că găsesc o grămadă, mai tare mă întristează.
Toate întâmplările prin care am trecut de când m-ai părăsit și bune și rele, m-au făcut să-ți simt lipsa. Ajung să fiu nemulțumită din orice, sunt irascibilă și nu mai apreciez nimic. Până și o amărâtă de glumă mă face să mă simt jalnică, mă face să mă simt tristă, nu sunt capabilă să zâmbesc cu adevărat mai mult de câteva minute, desigur în preajma amicilor pe care-i primesc cu țârâita la sfârșitul săptămânii, că imediat conștientizez că o să ajung acasă, o să închid ușa camerei și o să fiu cuprinsă de singurătate.

-O, te rog, dragule. Fiecare poate avea momente depresive. Nu ai idee de câte ori am intrat în casă, m-am închis în cameră, m-am aruncat pe jos şi-am început să plâng isteric, pentru că fostul m-a mângâiat, pentru că mai nou, m-a prins în baie şi-a băgat mâna pe sub bluza mea şi m-a strâns de sân, eu m-am smucit şi m-a zgâriat accidental lăsându-mi urmă, apoi a început să mă sărute animalic.

Mă ridic de pe jos cu un aer cald de schizofrenică, știu că sunt iubită, știu că sunt fericită și-ți spun povestesc ție totul cu sufletul la gură. Vorbele tale mă învelesc în omenie, asemenea unei persoane răcite; aceasta doar se așează pe marginea patului, iar cineva drag, vine, îi așează o plapumă pe umeri și-i oferă o ceașcă de ceai cald. Această persoană zâmbește plăcut și chiar dacă pleacă în camera cealaltă, încă te simți protejat și știi că vine dacă strigi un pic mai tare. Dar când încerci cu disperare, urli, răgușești și mai tare decât ești deja și nimic? Atunci îți dai drumul pe spate, iar lacrimile încep să ți se scurgă fierbinți pe obrajii de piatră.

-Dudă, te iuuubesc și mi-e al dracului de dor de tine.
-Chiar mă gândeam la tine.

Ce era să mai zic, ă?

-Cum să nu fiu un deranj? A stai, tu nu știi...
-Ce nu știu, dragă?
-Ce tip de săruri rezultă în urma reacției aminelor aromatice cu acidul propiotic și cel clorhidric? Pardon, taie propionic, pune azotos.
-Eu sunt mică. Nu știu.
-Glumă de chimiști, vei afla când vei începe pregătirea pentru medicină. Atunci sigur vei zâmbi.

13.

21.

23.

-Ninge!

-Ah, da. Ce frumos!

-Te iubesc.

-Și eu pe tine.

-Vreau să ne împăcăm! Trebuie. Minunat, dai bir cu fugiții. Las-o baltă, mă culc. Pa.

-Nu e vorbă că dau bir cu fugiții, dar chiar nu aș vrea să stricăm prietenia asta, o prietenie așa frumoasă pe o relație. După poate n-am mai reuși să ne revenim, ar fi greu să o clădim la loc.

32.

-Lasă-mă! Văd că n-ai înțeles iubirea mea. Te iubesc ca pe un prieten, foarte scump prieten. Altfel nu pot, altceva nu vreau.

-Dar aceasta nu e o prietenie, e dragoste.

-Câte feluri de dragoste nu cunoaște sufletul?

-Am răcit.

-Păi dacă umbli dezbrăcată, după ce că erai udă, normal că răcești, bleago.

-Dragostea mea.

-Iubirea mea.

-Nu știu ce m-aș face fără tine, sincer.

-Nici nu vreau să-mi imaginez cum ar fi fără tine, pisicul meu.

Diana Catrina

" și lumea să ne șoptească

că suntem tineri și că

tânjim după iubirea pe care 

nu știm că o avem deja "

82 ani minus 3 luni.

Intru în bucătărie, mă opresc în dreptul chiuvetei și-mi duc mâinile sub apă. Un scârțâit.
Bunica!
Întorc capul brusc și-i privesc locul de la masă. Gol.
Gol, ca în fiecare dimineață când mă trezesc singură în toată casa și nu mai ești lângă mine și încep să plâng.
În fine, mi-e dor de tine și azi era ziua ta, dar știu că mă auzi când îți vorbesc; "la mulți ani".

-Vreau să ne împăcăm.
-Și mi-o spui așa...așa?
-De ce nu? Tu nu mai vrei?
-Eu vreau o relație de lungă durată, tu o vrei pe ea.
-Ba nu...nu mai am nimic de a face cu ea, ți-am mai zis.
-Mda, mă rog, știam. Oricum, nu ne împăcăm, scumpule, asta ar însemna să ne mai "jucăm" puțin. Eu n-am nevoie să mă joc cu tine, când o să am nevoie mă voi folosi de alții, nu de tine, iubitule.

Fericire și împlinire. <3 

Irina Binder

"Cea mai grea încercare la care ne supune viața este să ne luăm adio. Să ne luăm adio, atunci când nu vrem să plecăm - dar trebuie. Să ne luăm adio de la oameni pe care-i iubim și de care depindem sufletește. Să ne luăm adio de la povești pe care le credeam cu final fericit, de la vise, de la amintiri, de la noi. Pentru că noi suntem tot ceea ce trăim și ceea ce iubim. Urăsc despărțirile, pentru că fiecare în parte rupe o bucată din mine, o bucată din sufletul meu - care nu mai poate fi reconstituită niciodată. Urăsc despărțirile, pentru că fiecare despărțire mă împovărează cu regrete și cu amintiri dureroase. Urăsc despărțirile, pentru că mă fac să mă întreb toată viața ,,de ce?" și ,,cum ar fi fost, dacă...". Urăsc să-mi iau adio, atunci când trebuie să abandonez tot ce am, tot ce însemn, tot ce iubesc..."

75 zile .

La mulţi ani, 15 anişori! Să ai parte de tot ce îţi doreşti şi să fii cea mai fericită şi iubită, love! Să nu mă uiţi după ce plec şi să faci exact cum ai zis şi să vi să stai la noi la vară. O să-mi fie super-super dor de tine peste o lună. :-< Eşti ce îmi puteam dori mai mult de la o prietenă şi te extra iubesc, tâmpito! 

Cât te pot iubi și cât îmi poți lipsi. Număr zilele până ce ne vom revedea și abia aștept să te îmbrățișez. Ador să privesc poze unde eram împreună, fricite, să-mi amintesc lucruri cărora nu le dădeam importanță înainte doar pentru că erau la ordinea zilei și mi-am făcut un tabuu dintr-adormi cu gândul la tine, puiuțul meu.