M: Pur si simplu sunt atat de plina de cuvinte incat prefer sa le pastrez in mine.
D: Costa sa le scoti?
M: Timp.Asta si sa nu mai vorbesc nici la telefon,nici cu tine sa ca ma pot concentra ca lumea.
D: Oke, si daca spuneai nu si daca spuneai da, eu ziceam ca o sa iti platesc pretul lor.
Vrei sa stii ce simt?Uite, mi-am facut timp, D.
Ce-a fost, n-a fost:
Trecutul meu adoarme in nestire.
Nici aerul, nici noi n-avem nimic de spus
Cine-a invins si cine-a fost supus
nu stim nici noi,
nici firul de trifoi.
Ce s-a-ntamplat, nu s-a-ntamplat;
ce-am blestemat n-am blestemat
si-a fost pacat ce-am binecuvantat.
Ce inteleg, nu inteleg;
M-am rupt in doua si-am ramas intreaga.
N-am sa pot multumi niciodata acelor prime suflete pentru larga lor intelegere aratata mie.
De cate ori nu m-am agatat de trupul tau, persoana? De cate ori nu mi-au amortit bratele si totusi am continuat? De atatea ori am cazut. Sunt mult prea multi oameni in lumea asta ce se topesc chiar in umbra de arsita.Nimeni nu se arata vesnic iertator.Atatea fiinte ce se autodescriu ca niste suflete neschimbatoare, bune si intelepte. Nimeni, nimeni nu ramane neschimbat de timp. Am atatea exemple de dat si totusi ma voi rezuma la unul contradictoriu. Nu e nevoie sa vorbesc despre asta, acum il port in inima iarasi si este suficient. Totul a revenit la normal. Cine ar fi zis ca este aiurea sa traiesti in trecut?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu