promisiune.

-Haide, povestește-mi cum a fost relația ta cu el.

-Nu am de gând. O faci dinadins.

-Dar nu trebuie să refuzi să-ți amintești, e o parte din trecutul tău, asta e.

-El nu e trecutul meu, el e încă prezentul meu.

-Pentru încă cât timp?  De la dragoste la ură nu e decât un singur pas.

Și iată-mă cum stăteam acum cu mâinile încă tremurânde sprijinită în marginile chiuvetei, cu apa curgând, privindu-mă în oglindă cu ochi reci.

-Mersi pentru seara asta. Sincer.

-Dar nu am făcut nimic.

-Ai dreptate, doar ai fost acolo. Dar a fost suficient.

Îmi purtam degetele peste dârele lăsate de lacrimi în fondul de ten. Cât de mult mă poate afecta? Mă distrug. Cu gândul la promisiunea făcută, promisiunea că nu mă voi mai lăsa întristată de aceste nimicuri, mi-am zâmbit sec în oglindă și am plecat.