Ma uit in oglinda,si-mi trec mana prin par,
Oare tu chiar esti atat de natarau?
Imi mai sterg o lacrima si ma gandesc
La ce vorbe dulci,mintile-mi soptesc.
Scenariile mintii ma fac sa ma pierd,
Nu mai pot deloc sa ma reculeg.
Ma pierd cu gandul la povestile filmelor,
Unde intotdeauna se inatampla miracolele iubirilor.
Tu ai gasit o scuza banala,zicand ca nu-ti plac cei in rac.
Vezi totul ca pe un joc a doi copii,
Ceea ce adanceste mai mult gaura ranii.
Nici nu incerci macar sa ma cunosti,
Ma vezi inca ca pe unul dintre copiii aceia prosti.
Ei bine,te anunt ca nu sunt asa.
M-am schimbat foarte mult,ai putea vedea.
Ma rosesc numai cu gandul la tine;
Iar tu abia daca-ti mai amintesti de mine.
Nu te-a interesat niciodata,
Desi ti-am zis ca nu sunt ca orice fata.
Nu-mi place sa ma fardez ore in sir,
Nu-mi place sa schimb zeci de rochii,
Imi place sa fiu simpla si naturala,
Aproape cum iti placea si tie asta-vara.
Nu ma cunosti deloc,
Imi faci caracterizarea imediat,
Cu ce-ti trece mai monolog prin cap.
M-am saturat sa mai incerc sa te impresionez,
Damn ce bunaaa e faza aia cu racul! Mor de ras!
RăspundețiȘtergereNu-i asa?:))
RăspundețiȘtergereTot e geniala poezia, aplauzeee! b-)
RăspundețiȘtergereVai,merci.:))
RăspundețiȘtergere