Si acum ce sa mai fac?


"-Vvv...vrr..vroiam..doar sa vorbim...
-Sigur te simti bine?..Tu plangi!Chiar plangi!Ce s-a intamplat?Nu mai da apa la soareci,Croco...
-Mnuu..nu plang...defapt..vreau doar sa vorbim un pic si o sa fiu mai bine.."

Si acum ce sa mai fac?Ce sa mai fac cand sunt pe muchie de cutit?Cand m-am certat cu prietenul si nu ne mai vorbim deloc: >>
"-Si sti ce ma doare cel mai tare?!Ca eu chiar te-am placut.
-Si...
-Nu,tu nu.Cum poti sa spui ca mi-am batut joc?!Cum poti.."
<<
si ma simt fraierita in modul cel mai pueril posibil.Macar..ehh,las-o balta.

Zilele acestea mergand cu prietenele la cinema am stat intre o colega super draguta si sora mea de suflet.Intamplator,dar chiar fara sa sesizez din 'nainte am zarit-o pe cea din stanga mea scriind de btinute.:btinute.: >> >>zori un mesaj pe telefon,cu destula furie acumulata,parea,si ochi cristalini de lacrimi  abtinute >>
-Si ce daca sunt fitoasa,ce daca acum ma vezi intruchiparea a tot ce e mai rau cu putinta?D-aia nu ma mai placeai tu si-ti bateai joc?!<<
Am incercat sa o imbratisez fara sa-i spun nimic,dar m-am inmuiat lasandu-mi fata la ea pe umar si-ncepand sa plang in hohote.

Trist e ca totul are un inceput si  sfarsit,de care nu putem trece cu usurinta.

Cat de curand,dupa ce-si va termina studiile prezente,sora mea va pleca departe...Si desi-mi spune ca totul va ramane la fel,amandoua ne privim cu regret in ochi.Multe lucruri ne-au tinut pe loc ca sa ne putem apropia una de alta.Multe amintiri prezente care ne trageau in jos.Eu,ramasa cu o nesiguranta indescifrabila care ma facea sa ma inchid in mine,iar ea,cu o prietena veche care incerca sa traga de ceea ce era intre ele pana la maxim desi,de la un timp in coace,pare sa cada dintr-o extrema in alta.

Simt ca-mi fuge pamantul de sub picioare stiind ca singura persoana care ma intelegea in absolut oricare privinta si nu ma judeca niciodata,ma va parasi lasa in urma,cu toate celelalte amintiri mai mult sau mai putin placute la un loc.Voi fi exact ca o amintire,si ea pentru mine la fel...Sunt constienta ca i-am facut zile negre in ultimul timp nemai-fiindu-i clara si aburind-o ca pe o oricare alta persoana straina.Dar mi-e greu,si nu stiu cum sa-i spui ce ma framanta.

Ma las usor rezemata de perete pana ajung cu ochii ascunsi in genunchii stransi la piept si suspin greu;nu vreau sa te pierd!

 "-Vvv...vrr..vroiam..doar sa vorbim..." 




Un comentariu:

  1. Cand l-am citit a doua oara, acasa, singura intre patru pereti chiar mi-au dat lacrimile. Te urasc pentru felul in care exprimi prin cuvinte toate astea, avand atat de multa dreptate.

    RăspundețiȘtergere