M: Eu cred că mă culc.
G: Fugi, mă,  de aici. E nouă.
M: Mă simt rău,mă doare capul. Mă doare de câteva zile în continuu, de-ar știi ai mei, aș fi fost la spital până acum.Aseară? Aseară m-am culcat la cinci și m-am trezit la opt. Cam așa cum se întâmplă mereu de altfel. Mă doare capul...mă doare fruntea...mă dor tâmplele...
G: Ce-i cu tine? De la un timp în coace, ești ușor desprinsă de realitate, plutești.
M: Înțelege-mă, am plâns seri la rând. Vorbim mâine.
G: Oke, să te faci bine, te rog. Somn ușor.
M: Te iubesc, noapte bună.
G: Și eu te iubesc.

Oare aveai dreptate, Gu? Oare se leagă ceva între noi? Cred că sărutul de astăzi mi-a confirmat. Deși mi-ar fi fost mai ușor dacă o făceai tu...și dacă mă strangeai în brațe.