Eram o fată visătoare,mai nebună de felul meu.Disperată.Nu eram deloc ordonată.Îmi era frică de tot,de toţi.Aveam cicatrici de la viaţă,reuşeşti să mă înţelegi? Aveam probleme psihologice cu sentimentele.Eu luptam împotriva mea.Nu suportam să rămân singură,îmi era frică.Dar tu ai apărut şi totul s-a schimbat.Tu ai compus un cântec în mine.Ai făcut ca totul să ia viaţă din nou.Ai făcut dintr-un haos,un puzzle perfect.Mereu credeam că nimic nu este bun şi îndeajuns,mereu voiam mai mult,nu doar iubirea mea.Am ieşit din propria lume prin paşi de dans,vocea lui îmi spunea cum şi ce trebuie să fac.Vocea lui a fost cântecul meu preferat.Vocea lui era singurul lucru care mă făcea fericită.Am fost mereu trup şi suflet,conversam cu ajutorul ochilor.El m-a învăţat să fiu mai bună.Iar eu,nu-mi doream nimic mai mult,aveam tot ce îmi trebuie ca să fiu fericită.