www.dinpreamultadragoste.tumblr.com

Draga mea “cea mai bună prietenă”,

Vreau să te anunț că de azi renunț la tine. Uite ce e, respect faptul că mi-ai fost întotdeauna alături și avem atâtea amintiri minunate, dar te-ai schimbat atât de brusc și atât de tare încât nu mai găsesc puterea să trec peste tot. Am încercat în zadar să lupt pentru tine, dar se pare că tu nu vrei să o fac. Rămân, cel mai probabil amintirile. Acum avem în față un ultim an pe care voi încerca să-l fac să fie, dacă nu grozav, măcar normal. Fiindcă vine o vreme când nu mai ai ce să-i spui omului de lângă tine, iar eu cred că a venit acea vreme. Ai renunțat la mine încetul cu încetul, ceea ce a făcut pentru mine renunțarea aceasta extrem de dureroasă, și am ajuns la punctul în care spun “gata! Până aici!”. Știi bine, draga mea, că nu-mi place să vărs lacrimi pentru persoanele care nu fac asta de grija mea și nici nu-mi place să lupt să-mi țin aproape persoane cărora nu le (mai) pasă de mine. Iar dacă tu vrei ca prietenia asta de ani de zile să se reducă la niște zâmbete false și la niște complimente trase de păr, așa va fi! Sper să fii tu bine și să nu regreți că eu, începând de astăzi, nu-ți mai pot fi cea mai bună prietenă, ci doar o simplă colegă de bancă cu care ai împărțit multe secrete, bucurii și amintiri dureroase. Închei aici, iar scriu despre persoane cărora nu le pasă, prost obicei mai am!

Cum să aibă oamenii așa neînțelegeri? Cum să citesc așa ceva fără să-mi dau seama cât de mult îmi lipsești. Sper că nu te-am îngrijorat, sper că n-ai crezut că e pentru tine. Cum poate fata asta spune că există o vreme când nu mai ai ce vorbi cu persoana de lângă tine? Cum poate spune asta când viața continuă, discuțiile continuă și dacă avea să vină ziua când amuțeam aveam să-ți povestesc despre fiecare pas pe care l-am făcut până la tine, până la atingerea ta și tu m-ai fi ascultat atentă pentru că-ți pasă de mine. Cum să nu plângi când citești așa ceva?