"Ţi-am oferit o minciună pe care să o poţi modela cum doreşti."
Oare de ce e nevoie uneori de o minciună pentru a întări un adevăr deja existent? Măcar aşa...despărţirea a fost mai uşoară. Nu am mai avut răgaz să te privesc îndelung şi să realizez că nu te pot lăsa să pleci. N-au mai existat îmbrăţişările lungi din care nu mă mai puteam despride, vorbele de adio şi încurajările că ne vom revedea curând. Poate a fost mai uşor aşa. Pe moment am zis că-i bine, că te-am îmbrăţişat, pupat şi ţinut de mână destul zilele astea. Dar când m-ai sunat să mai cobor măcar puţin cu tine, am realizat cât de slăbită eram şi câtă nevoie aveam de tine, de dragostea ta în care m-ai cuprins de atâtea ori. Aş fi alergat spre tine şi m-aş fi aruncat în braţele tale fără nici o teamă, dar nu am putut.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu